DOCUMENTAR | Mărirea și căderea crucișătorului Moskva, simbolul puterii navale ruse în Marea Neagră

Pentru unii analiști, scufundarea crucișătorului Moskva, nava-amiral a flotei ruse din Marea Neagră, reprezintă cea mai mare înfrângere a Rusiei de la Al Doilea Război Mondial până în prezent. Odată cu piederea crucișătorului, ce servea atât ca navă de comandă, cât și ca centru de apărare antiaeriană, strategia Kremlinului va suferi schimbări radicale în Marea Neagră. Nu de alta, dar în urmă cu trei săptămâni a fost pierdută și nava Rasarotv, una dintre cele mai mari vase de desant de care dispunea în această zonă.

Poziția pe care Rusia o are în Marea Neagră se bazează pe o istorie de secole, în care s-a confruntat cu marile puteri Occidentale, dar și cu mari neînțelegeri cu Turcia. Astfel, Rusia încearcă să evite orice amenințare din partea NATO. Conform unei analize realizate de Carnegie Endowment, Moscova consideră Marea Neagră ca fiind o zonă vitală pentru strategiile geopolitice, prin influența sa în Mediterană. Astfel, își poate proteja legăturile economice și comerciale cu piețele cheie din Europa și le poate face mai dependente de gazul rusesc.

Tocmai de aceea, oficialii ruși au ridicat mai multe nemulțumiri legate de desfășurarea sistemului de apărare anti-rachetă al NATO, amplasat în România, la Deveselu. Deși are un scop strict defensiv, rușii consideră că reprezintă o încălcare a înțelegerilor cu SUA privind armele strategice din vecinătatea Moscovei și au ca scop subminarea securității statului. Astfel că, de-a lungul timpului, Rusia și-a pus toată încrederea în cea mai importantă navă din flota rusă a Mării Negre: Moskva.

Lovitură și pentru moralul rușilor

Însă acum, armata rusă a primit o lovitură masivă după ce nava sa amiral s-a scufundat. „Rachetele Neptun care păzesc Mara Neagră au provocat avarii serioase navei rusești. Glorie Ucrainei!”, a fost anunțul guvernatorului regiunii Odesa, Maxim Marcenko.

La scurt timp, Ministerul Apărării de la Moscova a venit cu propria variantă. „Ca urmare a unui incendiu, muniția de la bordul crucișătorului Moskva a explodat. Nava a fost serios avariată. Întreg echipajul a fost evacuat.”

Oricum, în vreme ce nava era tractată spre Crimeea, pentru reparații, valurile mari au răsturnat-o și au scufundat-o. Conform unui oficial al Pentagonului, în urma acestei pierderi, Rusia și-a mutat mai la sud navele pe care le avea desfășurate în nordul Mării Negre.

Purtătoarea de cuvânt a marinei ucrainene a confirmat că Moskva este nava care le-a cerut grănicerilor ucraineni de pe Insula Șerpilor să se predea.

Oricare ar fi motivul acestui incendiu, analiștii susțin că nu doar marina rusească a fost puternic lovită, dar și mândria rușilor.

„Doar pierderea unui submarin cu rachete balistice sau a lui Kutznetsov ar provoca o lovitură mai gravă pentru moralul rusesc și pentru reputația marinei militare în fața publicului rus”, a susținut căpitanul în retragere al marinei americane, Carl Schuster, pentru CNN.

Conform experților militari, atacul ucrainean asupra crucișătorului Moskva a avut loc în două faze. Deși Rusia a anunțat că a distrus toate dronele turcești Bayaktar aflate în dotarea armatei ucrainene, o astfel de aeronavă fără pilot a distras atenția militarilor de pe Moskva. Cu echipajul ocupat, atacul asupra navei a continuat. Babordul a fost lovit cu rachete Neptun SAM, de pe coasta dintre Odesa și Mykolaiv. Rachetele au lovit direct depozitele de muniție.

Moskva a fost cea mai puternică navă de război din Marea Neagră. Aceasta avea la bord peste 500 de oameni și cântărea aproximativ 12.500 de tone. În întreg arsenalul se regăseau rachete anti-navă și anti-aeriene care aveau capacitatea suficientă să reziste oricărui atac asupra sa. Cu toate acestea, Moskva este o navă nouă, care a intrat în marina sovietică în anul 1983, ca o alternativă a crucișătoarelor de luptă din clasa Kirov, cu propulsie nucleară.

Inițial, aceasta s-a numit Slava și era nava de top din noua clasă de nave militare din acele vremuri, numită Clasa Atlant sau Proiectul 1164. Cea mai notorie participare a sa în Mediterană a fost la summit-ul de la Malta între Mihail Gorbaciov şi George Bush în 1989, după care, în 1990, nava e reintrat la docuri pentru reconstrucţie, într-un proces care a durat 10 ani, până în 2000. După ce restaurarea a fost gata și a intrat în folosință, nava a primit o nouă denumire: Moskva, după numele orașului Moscova.

În august 2008, în sprijinul invaziei ruse a Georgiei, Moskva a fost ținută în alertă pentru a securiza Marea Neagră. În anul 2009 nava a trecut printr-o altă revizie programată, iar în 2010 s-a alăturat altor unități marine din Oceanul Indian pentru a efectua exerciții. La sfârșitul lunii august 2013, crucișătorul a fost dislocat în Marea Mediterană ca răspuns la acumularea de nave de război americane de-a lungul coastei Siriei. În timpul crizei din Crimeea din 2014, Moskva a fost responsabilă pentru blocarea flotei ucrainene în lacul Donuzlav. În 2015 a fost dislocată pe coasta Siriei pentru a proteja trupele rusești de atacurile posibile din aer și de pe mare.

În 2016, nava urma să fie supusă unei alte revizii și modernizări, însă din cauza lipsei de fonduri a avut o perioadă incertă. În iunie 2019, crucișătorul a părăsit portul Sevastopol din Marea Neagră unde avea să efectueze teste pe mai multe sisteme de luptă și propulsia principală. La 3 iulie 2020, Moskva a finalizat reparațiile și întreținerea care i-ar fi permis să rămână în serviciu până în 2040. Prima ieșire în mare post-reparație a fost programată pentru august 2020, totuși, în realitate, ea a început să se pregătească pentru desfășurare abia în februarie 2021. Ea a fost raportată la exerciții pe mare în martie 2021.

În februarie 2022, crucișătorul a părăsit Sevastopolul spre Marea Neagră, ca parte a invaziei rusești a Ucrainei.

Nava Moskva are aproximativ 12.500 de tone, astfel că se încadrează în categoria navelor crucișător. Aceasta este propulsată de patru motoare cu turbine de gaz, care propulsează două elice. Și motoarele sunt puternice, ele echivalează o putere de 90.000 kW. Moskva poate dezvolta o viteză de până la 32 de noduri, ceea ce echivalează cu circa 59 km/h. Cu o viteză de 16 noduri, nava poate avea o autonomie de până la 19.000 km cu combustibilul stocat în rezervoare.

Fiind o navă-amiral a armatei ruse în Marea Neagră, Moskva era dotată cu o gamă de sisteme de rachetă și muniții, chiar și cu rachete supersonice. Totodată, aceasta mai dispunea de rachete anti-aeriene, dar şi două rachete cu care putea ataca submarinele. Însă, dotarea de bază a crucişătorului era reprezentată de complexul de rachete P-1000 Vulkan, cu 16 instalaţii de lansare.

Însă asta nu este tot. Nava amiral avea la bord mai multe sisteme electronice de autoprotecție, de la radare până la sisteme sofisticate anti-incendiu. Cu toate acestea, nava a fost cuprinsă de flăcări. Analiștii OSINT au raportat că semnalele de primejdie au fost transmise de la Moscova și că mai multe nave de asistență au apărut în apropierea ultimei locații cunoscute a navei.

Ce semnificație are acest atac asupra navei Moskva

Michael Petersen, directorul Institutului de Studii Maritime pentru Rusia, de la Colegiul Naval de Război al SUA, citat de BBC, a susținut că atacul asupra crucișătorului Moskva, nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagră, are atât valoare simbolică, dar și militară. Totodată, profesorul susține că ucrainenii au reușit să obțină o victorie semnificativă pe mare.

„Nava-amiral a flotei Rusiei de la Marea Neagră este simbolul puterii navale ruse în Marea Neagră”, a spus Michael Petersen. El susține că ucrainenii au pierdut o parte extrem de mare a marinei în momentul în care Rusia a anexat ilegal Crimeea, iar atacul de acum poate fi important din punct de vedere simbolic, pentru că acest lucru ne arată că ucrainenii sunt în continuare capabili să lovească puterea militară rusă astfel încât să provoace supărare la Moscova. Totodată, acesta susține că a fost un punct strategic pentru că astfel, marina rusă poate fi împinsă mai departe de țărm. „Acest lucru ar putea afecta capacitatea marinei ruse de a oferi sprijin direct militarilor de pe țărm și de a asigura apărare aeriană în regiunile de coastă”, a conchis directorul Institutului de Studii Maritime pentru Rusia.